Demult asteptam sarbatorile cu drag; a venit insa o vreme cand am inceput sa realizez ce inseamna pentru mama să ducă la bun sfîrșit totul pentru ca toți să fin mulțumiți.
Am amintiri inca de pe vremea cand eram un bebelus infasat si legat cu banderola, ca sa imi formez un corp frumos. Dormeam intr-o camera cu pereti de lut, varuita in alb, cu o masa in centrul camerei, cu scaune frumos aranjate imprejurul ei. Pe unul dintre pereti atarna o fotografie cu unchiul meu elev. In fiecare zi ma leganau intr-un fel de leagan la umbra unui salcam. Si adormeam acolo. Astea le stiu eu, nu mi le-a spus nimeni si mi le-am amintit cand deja casa era daramata si trecusera muuulti ani de la ultima leganare.
Astea sunt amintiri care imi plac, care ma bucura… insa sunt si amintiri triste. Asa cum sunt cele de Craciun. Craciunul mi se pare atat de trist!!!! Poate cel mai trist moment al anului. Suntem invadati de reclame, de papusi, de culori, de briz brizuri, trebuie sa cumparam, sa pregatim, sa gatim, sa ne facem cadouri… in timp ce unii nu au nici macar un pat unde sa doarma. Stiu ca e o tampenie sa te gandesti la altii, sa ii plangi, ca oricum nu rezolvi nimic. Cu siguranta fetita cu chibrituri nu va avea un brad si o ciocolata fierbinte daca eu nu sarbatoresc Craciunul.Cu siguranta nu se va opri tot raul din lume daca eu mananc mai putin de Craciun. (aud deja un soi de gluma, nu ma intimidez).
Mi-ar placea ca fetele mele sa se bucure de Craciun, de faptul ca au o noapte in care pot sta mai mult treze (desi asta cam fac de obicei, deci poate ar trebui sa le culc pe la zece, strict), in care primesc ceva cadorui si in care e veselie peste tot… cel putin la suprafata, pe strazi, la televizor, pe cer.
In acelasi timp, mi-ar placea sa le ofer atat cat trebuie… nu mai mult si deisgur nici mai putin. Atat cat sa isi bucure sufletul cu un caodu, o soseta, o carte dar nu atat de mult incat sa li se para ca totul li se cuvine. Desigur ca atunci cand ai multi bani, iti vine greu sa pui limite. Insa cum eu stiu cum e sa nu ai atat de multi bani si cum pentru mine nu conteaza sa am atat de multi bani, de asta imi si doresc sa se bucure din putin.
Deocamdata, la varsta asta, copila mea se bucura si de o eticheta pe care o foloseste drept card la cumparaturile ei imaginare. Un balon pe care deseneaza ii ofera minute in sir de joaca si rasete.
Poate depinde si de firea omului… eu nu prea mi-ar dorit chestii materiale niciodata. Si acum la aproape 30 de ani nu imi doresc parfumuri, lenjerii sau mai stiu eu ce isi doresc femeile de trei ori femei… imi doresc un cantar de bucatarie, un malaxor de aluaturi, chestii elecronice pentru bucatarie sau casa… eventual vreun laptop ca deja cu doua calculatoare ne dam seama ca nu ne descurcam… dar in general nu imi doresc nimic. Nimic material.
Mi-ar placea tare mult ca noaptea de Craciun sa fie magica… sa avem ceva pe masa, de foame, ca daca stai pana tarziu ti se face foame… daca am ceva pe masa, e clar ca o sa fie ceva care sa ne placa… si daca tot e Craciun si lenevim vreo saptamana (nu ca ar fi o noutate) atunci ar fi bine sa pregatim un meniu astfel incat in fiecare zi sa avem bucate fara sa ne chinuim prea mult. In concluzie: facem si salata boeuf si un cozonac si friptura si prajituri etc.
Sa revin… noaptea de Craciun e ca un fel de Thanksgiving day… ii ai langa tine pe cei dragi si nu mai ai nevoie de nimic altceva. Asta e pentru mine Craciunul… si e ceea ce imi doresc. Nu vreau sa vad invitati la masa, nu vreau sa vad multumiti sau nemultumiti de cum e masa, de copii, de cadouri, de asezare sau mai stiu eu ce.
Eu sarbatoresc ca ii am pe cei dragi alaturi. Si nu poate fi ceva mai frumos.
…
Am avut dreptate ca nu am scris pana acum nimic intr-un blog. Nu aveam deloc talent la literatura, nu stiu de ce m-am apucat odata de scris poezii. Nevoia de a comunica , de a avea prieteni am simtit-o dintotdeauna si poate de asta am si inceput sa scriu. Ma pierd insa in detalii si de unde voiam doar sa zic ca pentru mine Craciunul e important insa si trist, am ajuns sa scriu gramezi de cuvinte. Mai bine, poate de asta cand am vrut sa intru pe blog initial, imi aparea acces restrictionat… hahaha.
Gata.
) Revin. Fug la 
